Eu sunt al tău, iar tu a mea

Zâmbea.
Şoptea la ureche
Vorbe dulci.Mă-nveselea.
Era ca o rază de soare apărută
Într-o dimineaţă mohorâtă.
Îmi spunea
că mă iubeşte.Mă săruta,
mă mângâia,
şi-aceeaşi vorba tot mi-o şoptea:
“Eu sunt al tău,iar tu a mea!”

Aceeaşi privire caldă
mi-o arunca
şi îmi zâmbea.
Fericire citeam pe chipul său
Şi-n inima sa,iubire
Căci el într-una îmi şoptea:
“Eu sunt al tău,iar tu a mea!”

Privea cu dor in ochii mei
Iubire promiţând
Şi strâns de mână mă ţinea
Având mereu acelaşi gând.
Cu gene tremurânde mă privea
Iar buzele îi tremurau zicând
Clasica vorbă a sa,
“Eu sunt al tău,iar tu a mea!”