Viţelul şi albina

Pui de vacă, încruntat
A venit la păşunat.
Iarba moale îi zâmbeşte
Dar acestui.. nu-i prieşte.

O albină vine-n zbor
Şi îl ia încetişor:
-Ce-ai păţit tu viţeluş
De-ai plecat tu din culcuş?

-Uite foamea m-a cuprins
Şi trezindu-mă din vis
Am văzut că ea lipsea
A zis că mă va-nţărca

M-am gândit că iarba-i bună..
Dar eu cred că e o glumă..
Mă tot chinui ca s-o rup
Mai apoi s-o şi mănânc..

Tu albino, ce-ai în stup
Să-mi dai mie să mănânc?
-Eu ţi-aş da viţele drag..
Însă mierea-i lucru vag..

Tu eşti mic, vrei proteine,
N-o găseşti în mier' de-albine!
Eu te sfătui să te-ntorci
Ţâţa vacii.. s-o mai storci!

- Zău acuma, albinuţo,
Tu făloaso, harnicuţo,
Crezi că eu fără zăbavă
Pot s-ajung iar în cireadă??

Eu pe mam-am părăsit..
Taticuţu a murit..
Nu mai are cin' mă ţine
Hai că ne vedem cu bine!

Iar viţelul a plecat
Şi s-a-ntors  la vacă-n sat
Şi-a tot supt lapte de vacă
Lăsând-o schiloadă toată!