Fiinţă dragă m-alinta.
Cu ochi în lacrimi mă privea
Şi-nduioşată glăsuia:
”Ea este fetiţa mea!”
Oferindu-mi primul zâmbet,prima sărutare,
O caldă şi dulce-mbrăţişare,
Fiinţa sfătuitoare şi iubitoare,
E mama.
Cea care tot,mă învăţa
Şi mereu mă răsfăţa,
Cea care îmi citea
Înainte de-a mă culca.
Ea m-a-nvăţat să merg în viaţă,
Cu fruntea sus,privind mereu,numai în faţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu