Melancolie

Când trece luna printre nori
Copacii grei încep să plângă
Cuprinşi de-al singurătăţii dor
Şi frunzele ei şi le-alungă.

Iar braţele ei şi le-ntind
Pământul rece să-l cuprindă
Iar eu, ce-s singur, mă tot plimb
Ca plânsul toamnei să m-ajungă.

Alerg ca o himeră-n vânt
Picuri de ploaie să îi simt,
Melancolie am în gând,
Dar lacrimile-mi.. nu mai sînt.

Mă-nvălui un dor năprasnic
Când stam acolo-n umbra lor,
Sunt doar un tânăr singuratic
Ce-i de iubire groznic dor ...