La ochii tăi cei negri adesea mă gândesc
Care de-atâta vreme pe noi ne ocrotesc
Iar părul tău cel roşu ce-ţi cade pe pomeţi
Arată cât de mult te poartă el, semeţ.
Parfumul tău ne-mbie mirosul tuturora
Iar talia-ţi de viespe-ţi formează aurora...
Iar vocea ta cea blândă ce mamă, mă alină,
Îmi îmbunează ziua, mi-o face mai senină!
Iar forţa ta de fier ce stă ca o coroană
Te face să arăţi precum o amazoană.
Tu bătălii ai dus cu-adolescenţii tăi,
Ca să ajungi acum să fii mândră de ei.
O draga mea mămică, ce mult eu te iubesc,
Tu eşti cea care mi-a dat o şansă să trăiesc.
Te-ador şi te admir, în viaţa asta-n care
Ai fost ca un războinic, dar gingaş ca o floare!
Te-admir căci ai fost calmă când noi ţi-am dat de furcă,
Când strâmb am mai călcat, legat de-acea poruncă
Te-admir că ai răbdare cu toţi copiii tăi
Deşi o viaţă-ntreagă a fost cu năbădăi.
Te-admir că ne înveţi ce ştii tu că-i mai bine,
Ca noi la rândul nostru s-ajungem tot ca tine.
Te-ador că-n ciuda vieţii mereu tu tot zâmbeşti
Că pentru-ai tăi copii, mereu ai să trăieşti!
hmmmmmmmm
RăspundețiȘtergere